În limbajul şi, în general, in acţiunile întreprinderilor şi ale specialiştilor implicaţi in relaţiile de piaţa si-a făcut tot mai amplu, mai ferma, simţita prezenta in secolul nostru – si cu deosebire in ultima sa jumătate – un nou termen cu o rezonanta si o atracţie deosebita, cu tot mai adânci conotaţii – marketingul. Interesul deosebit pe care l-a generat marketingul in lumea oamenilor de afaceri, din diferite domenii de activităţi economice şi, mai recent, chiar dincolo de graniţele acesteia, a făcut posibilă, printre altele, dezvoltarea unor tot mai ample cercetări în domeniu şi, pe aceasta bază, apariţia unei literaturi de specialitate tot mai bogate.

Când si in ce împrejurări a apărut marketingul ? De ce a fost necesara apariţia sa ? Cărui fapt i se datorează interesul deosebit pe care l-a suscitat si il suscita el in continuare ? Ce semnifica de fapt marketingul ? Iată numai câteva dintre cele mai frecvente, mai interesante si mai profunde întrebări cu care se confrunta specialiştii si toţi cei interesaţi de marketing. Astfel ca, in contextul interesului crescând de care se bucura marketingul, al frământărilor generate de apariţia si de proliferarea sa in cadrul a tot mai multor întreprinderi, domenii de activitate si pieţe, precum si a unor economii de mare diversitate de tipuri se impun a fi prioritar făcute o serie de clasificări legate atât de apariţia marketingului si, mai ales, de natura conceptuala, începând chiar cu semnificaţia sa.

Deci, in privinţa momentului apariţiei marketingului au existat si încă exista o serie de controverse, majoritatea specialiştilor considera in prezent ca acesta este un produs al secolului nostru. Fata de acest punct de vedere unii autori situează apariţia in timp a marketingului cu multa vreme in urma. S-a ajuns astfel sa se susţină chiar ca marketingul semnifica « o activitate ce a fost practicata de la primele tranzacţii comerciale » mergându-se pana la ideea ca istoria sa « poate fi aproape tot atât de lunga ca si istoria omului pe pământ »

Cei ce situează apariţia marketingului intr-o perioada mult mai îndepărtată sunt aceia care ii limitează in mod eronat accepţiunea doar la acţiunile de vânzare si publicitate. Deşi publicitatea si vânzarea se înscriu drept componente importante in cadrul a ceea ce semnifica in prezent marketingul, iar eforturi pe aceste doua planuri se depun de foarte multa vreme, semnificaţia acestui concept este mult mai complexa, mai profunda, iar apariţia sa are la baza cu totul are resorturi. Chiar si activităţile menţionate – vânzarea si publicitatea -, ce intra in prezent sub incidenţă marketingului, dobândeşte in noul context semnificaţii si modalităţi de derulare mult mai profunde si mai complexe decât pana la apariţia acestei noi orientări.

In realitate, apariţia si promovarea marketingului a fost rezultatul acţiunii unor factori favorizanţi, mult mai apropriaţi in timp. Mai concret, ei au început sa acţioneze intr-o perioada premergătoare secolului nostru si cu deosebire la începutul si in cursul acesteia. Astfel ca, marketingul are o istorie relativ scurta, el fiind o consecinţa fireasca, obiectiv necesara, a modificărilor spectaculoase ale cadrului de desfăşurare a relaţiilor de schimb si cu deosebire ale amplificării dificultăţilor in care au început sa acţioneze întreprinzătorii pentru realizarea ofertei lor, dificultăţi ce au condus la creşterea gradului de risc.

Unul dintre cei mai semnificativi factori favorizanţi ai apariţiei si promovării marketingului l-a constituit revoluţia industriala, declanşată odată cu propagarea maşinismului, care a condus la înlocuirea muncii manuale, făcând posibila renunţarea la vechiul sistem de producţie – limitata, artizanala – si dezvoltarea rapida a producţiei de masa, la preturi mult mai accesibile masei largi de consumatori.

In general, mediul in care acţionau întreprinzătorii a continuat sa fie marcat de tot mai multe si mai profunde modificări, care a făcut necesara căutarea unor mijloace cat mai eficiente de adaptare, pentru a răspunde noilor cerinţe.

In mod concret, marketingul a apărut, sub aspectul unor activităţi practice coerente si al unor teoretizări ale acestora, in SUA, pe fondul cadrului deosebit de favorizant al mediului specific de dezvoltare a economiei si societăţii americane, al dinamismului economic si social deosebit din aceasta tara.

Reţinând faptul ca sfera de manifestare a marketingului s-a limitat la început mai ales in SUA, trebuie, de asemenea, semnalat ca propagarea sa a fost destul de lenta pana spre mijlocul secolului trecut, afirmându-se doar in mica măsura si in unele tari europene dezvoltate. Insa, începând din anii 50’ expansiunea marketingului devine de-a dreptul « exploziva », preocupând întreprinderi si alte organizaţii din economii cu structuri si niveluri de dezvoltare dintre cele mai diferite.

Pornind de la faptul ca marketingul s-a afirmat in tari cu o economie dezvoltata, in contextul apariţiei unei abundente de produse si servicii pe piaţă si al unor dificultăţi crescânde in desfacerea lor, al preocupărilor pentru rezolvarea unor probleme specifice « societăţi de consum », o serie de autori au legat geneza sa de existenta unei astfel de stări, de poziţionare a ofertei pe piaţa. Argumentaţia celor ce susţin acest punct de vedere privind cauzele apariţiei marketingului poate fi redata, schematizând, astfel :

Abundenta de bunuri si servicii oferta cumpărătorilor posibilităţi largi de alegere, afirma « suveranitatea » acestor servicii piaţa ; întreprinderea nu mai este confruntata cu o piaţa in care sa aibă rol hotărâtor, pe care sa o poată sili sa se adapteze produselor (serviciilor) in condiţiile oferite – aceasta situaţie caracterizează « piaţa producătorului » - ci, cu o piaţa in care rolul determinant revine cumpărătorului, deci cu « piaţa a cumpărătorului ». Producând independent de cerinţele reale ale pieţei, întreprinderea nu poate evita totdeauna riscul nevalizării produselor. Pentru a evita acest risc, ea trebuie sa încerce sa producă ceea ce ne cere. Comercializarea nu mai este o consecinţa a producţiei, ci un punct de plecare. Întreprinderea nu se mai adresează unei pieţe necunoscute, ci unei pieţe atent studiate si a cărei evoluţie este in mod ştiinţific anticipata ; ea nu se mai adresează pieţei in general, ci unor segmente concrete de piaţa, unor cercuri precise de nevoi de consum. In loc sa cheltuiască eforturi pentru a comercializa produse neadaptate pe piaţa si deci, greu acceptate de acesta, întreprinderea îndreaptă aceste eforturi pentru cunoaşterea pieţei, sporind şansele vânzării produselor, acceptării lor pe piaţa.

Resorturile apariţiei si promovării practice a marketingului sunt mult mai profunde, fiind, in mod sintetic, asociate dinamismului social-economic specifice epocii noastre si cu deosebire perioadei de după cel de-al doilea război mondial.

Dinamismul economico-social are ca rezultate intre altele, accentuarea separării producţiei si consumului, amplificarea tendinţei evoluţiei lor relativ interdependente, deşi in unitatea procesului de producţie ele nu pot fi decât interdependente. Marketingul apare tocmai ca o reacţie fata de procesul economic al separării tot mai pronunţate a producţiei de consum ; el ia naştere ca rezultat al costurilor tot mai stârnitoare pentru găsirea unor modalităţi eficiente de a reuni si coordona preocupările legate de producţie cu cele legate de realizarea (vânzarea) produselor, de a le corela cu cerinţele efective de consum.

Drept urmare, in condiţiile puternicului dinamism social-economic contemporan întreprinderea moderna nu-si mai poate asuma riscul unei activităţi fără destinaţie certa, fără o finalitate eficienta. Înţelegerea schimbării climatului social-economic si impactul acestuia asupra pieţei constituie premisa reuşitei pe termen lung a activităţii oricărui întreprinzător. Desigur, incorporarea marketingului in activitatea întreprinderilor nu elimina cu totul riscul nerealizării produsului de piaţa, doar reduce acest risc la dimensiuni rezonabile.

Leave a reply